Aneta Grosu: Dor de un politician
La ce vă gândiţi dimineaţa, imediat când vă treziţi? Cunosc oameni pentru care primul gând e, neapărat, la copiii plecaţi de acasă, la muncă peste hotare. Oare ce fac, cum a trecut şi această noapte pentru ei, printre străini, departe de casă?
Cunosc şi dintre cei pentru care cele mai matinale gânduri sunt la ziua care începe cu aceleaşi probleme: lipsă de bani, lipsa unui loc de muncă, lipsa unei perspective, cât de mici, care i-ar încuraja că astăzi ar putea fi mai bine decât ieri. Cunosc oameni care, imediat cum văd dimineaţa, se gândesc la copiii nenăscuţi încă, pentru care ar face orice, ca să fie mai fericiţi decât ei, părinţii lor. Cunosc oameni care, la prima oră, nu au cui spune „Bună dimineaţa”, din care cauză îşi aruncă tăcuţi peste geam privirile, căutând speranţa de care şi-ar lega aşteptările. Cunosc şi dintre cei pentru care primul gând e la un pat de spital, pe care a mai trecut o noapte pentru un om apropiat. Cum a trecut? Ce poate fi astăzi? Cunosc oameni care, dimineaţa devreme, înjură justiţia care îi nedreptăţeşte, deşi toate argumentele cele mai adevărate sunt de partea lor. Cunosc oameni care, pe nemâncate, se gândesc la îngeri, rugându-i să nu se dezică de ei, oricât de mici le-ar fi şansele. Cunosc oameni care, atunci când se trezesc, aşteaptă noaptea, încercând astfel să fugă de fiecare nouă zi, cărora nu le vede rostul. Cred că şi dvs. cunoaşteţi destui astfel de oameni.
Ieri-dimineaţă, pe fundalul zbuciumului politic de la noi, mă gândeam care o fi gândurile matinale ale politicienilor. Câţi dintre ei nu au pierdut încă abilitatea de a se gândi, dimineţile, la nişte dureri şi probleme omeneşti? Simple, la prima vedere. Câţi vor să ştie cum se simt cei plecaţi departe de casă, printre străini, în căutarea unei soluţii de viaţă? Câţi dintre politicieni vor să afle astăzi din ce cauză mii de tineri excepţionali nu-şi găsesc un loc de muncă în R. Moldova? Câţi dintre ei, politicienii, ştiu cum se trăieşte dintr-un salariu de 1200 de lei, oferit unui începător în instituţiile statului? Câţi vor să ştie cum se simt alegătorii lor, ajunşi pe vreun pat de spital? Câţi se gândesc la cei care, neavând cui spune „Buna dimineaţa”, îşi aruncă tăcuţi privirile prin vreun geam prăfuit de timp, căutând speranţa de care şi-ar lega aşteptările? Câţi vor să afle mai multe despre cei care se trezesc dimineaţa, înjurând justiţia, pentru că se simt nedreptăţiţi în instanţe? Câţi dintre politicieni, pe nemâncate, se gândesc la îngeri, rugându-i să nu se dezică de ei, oricât de reduse le-ar fi şansele?
Răspunsuri grele sau chiar lipsă de răspunsuri. Am, pe alocuri, certitudinea că multora le lipseşte conştiinţa, cea despre care se spune că ar fi vocea care ne ajută să rămânem „mici” chiar şi atunci când facem lucruri „mari”.
S-ar putea să nu am dreptate. Dacă cineva dintre dvs. cunoaşte, totuşi, politicieni care, dimineţile, se gândesc la lucruri şi la situaţii omeneşti, care ne dor pe noi, alegătorii lor, vă rog din suflet să-mi spuneţi cine sunt ei. Mi-i dor de un astfel de politician….
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
